Chiar și pentru mine. Sunt seri când e rece, depărtată, indiferentă. Și atunci parcă simt toată umilința, toată dizgrația de a locui pe o biată planetă mizerabilă, pe lângă care marile stele trec fără s-o vadă.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:47:48 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Totuși. Astă-seară ai fugit.
- Am mai fugit eu de câteva ori. Dar m-am întors.
- Te vei reîntoarce și de astă dată.
- Da... poate... dar cel puțin de altădată am văzut ceva nou. Ursa Mare.
- Ai dreptate. Ursa Mare este întotdeauna nouă.
- Chiar și pentru d-ta care o cunoști așa de bine?
- Chiar și pentru mine. Sunt seri când e rece, depărtată, indiferentă. Și atunci parcă simt toată umilința, toată dizgrația de a locui pe o biată planetă mizerabilă, pe lângă care marile stele trec fără s-o vadă.
- Ar trebui să încerci. Cine știe?
- Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd...
[...]