Îi cunosc orbita. Îi urmăresc drumul. Drumul pe care-l străbate de mii de ani în întunerec, nevăzută, necunoscută, nebănuită.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:16 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu știu. Nu i-am dat încă niciun nume.
- Îmi trebuie să fie un nume de două silabe care să meargă împreună cu Alcor.
- De ce nu te uiți cu un ochean? Cu o lunetă?
- Niciun ochean nu străbate până acolo. Când închid ochii, eu văd mai departe. Mult mai departe.
- Îi cunosc orbita. Îi urmăresc drumul. Drumul pe care-l străbate de mii de ani în întunerec, nevăzută, necunoscută, nebănuită.
- Și nu se va vedea niciodată?
- Dar stelele nu se abat niciodată din drumul lor...
[...]