Mă plictisesc. Mereu aceiași oameni, aceleași gesturi, aceleași cuvinte. Uneori mă apucă o poftă nebună să fug. Pe urmă îmi trece.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:47:13 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar stelele nu se abat niciodată din drumul lor...
- Ce este asta? Știu eu? Un tren. Un tren de noapte.
- Ești atât de nenorocită în viată?
- Nenorocită? Nu cred. Nu m-am gândit niciodată.
- Atunci?
- Mă plictisesc. Mereu aceiași oameni, aceleași gesturi, aceleași cuvinte. Uneori mă apucă o poftă nebună să fug. Pe urmă îmi trece.
- Totuși. Astă-seară ai fugit.
- Am mai fugit eu de câteva ori. Dar m-am întors.
- Te vei reîntoarce și de astă dată.
- Da... poate... dar cel puțin de altădată am văzut ceva nou. Ursa Mare.
[...]