Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:50:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc.
- Poate că acolo tot ce aici e greoi și apăsător, devine ușor, tot ce aici e întunecat și opac, devine luminos și transparent.
- Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumătate - gesturile noastre zadarnice, visele noastre căzute - tot ce am fi vrut să cutezăm și n-am cutezat, să iubim și n-am iubit, tot, tot, se împlinește, se simplifică, se împarte.
- Crezi... crezi că sunt și acolo oameni. Oameni ca noi.
- Oameni, nu știu. Ca noi, nu cred. Dar poate ființe mai ușoare, mai luminoase, mai plutitoare...
- Când te-am văzut astăzi seara, intrând acolo, - în gara aceea afumată, - când te-am văzut, albă, limpede, strălucitoare, am crezut o clipă că vii din altă lume.
- Poate că vin din altă lume.
- Nu. nu.
- De unde știi?
- Pentru că nicio stea nu se abate, nu se oprește niciodată din drumul ei.
- Eu sunt o stea care se oprește.
- Cum te cheamă.
- Mona.
- Mona! Ce nume frumos. Parcă ar fi un nume de stea... Dar e un nume de stea Alcor și... Mona...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu