Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:48:16 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ai dreptate. Ursa Mare este întotdeauna nouă.
- Chiar și pentru d-ta care o cunoști așa de bine?
- Chiar și pentru mine. Sunt seri când e rece, depărtată, indiferentă. Și atunci parcă simt toată umilința, toată dizgrația de a locui pe o biată planetă mizerabilă, pe lângă care marile stele trec fără s-o vadă.
- Fără s-o vadă?
- Dar sunt alte seri, când o simt aici la fereastră, vie, protectoare, atentă, așa de atentă, încât dacă aș striga mi se pare că m-ar auzi.
- Ar trebui să încerci. Cine știe?
- Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd...
- Numai noi în marea noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care nu curge apă, nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide.
- Dar sunt seri când tot cerul foșnește de viață, când pe ultima stea, dacă asculți bine, auzi cum freamătă păduri și oceane - fantastice păduri și fantastice oceane,
- Seri în care tot cerul e plin de semne și de chemări, ca și cum după o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, ființe care nu s-au văzut niciodată, se caută, se presimt, se cheamă.
- Și se găsesc?
- Niciodată.
- De ce?
- Pentru că nimeni n-a trecut niciodată de pe o stea pe alta. Pentru că nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei.
- E păcat. E trist.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu