Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumătate - gesturile noastre zadarnice, visele noastre căzute - tot ce am fi vrut să cutezăm și n-am cutezat, să iubim și n-am iubit, tot, tot, se împlinește, se simplifică, se împarte.
Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:49:59 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E puțin trist. Dar e frumos.
- Sau pe steaua d-tale fără nume...
- Da. Sau pe steaua mea fără nume.
- Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumătate - gesturile noastre zadarnice, visele noastre căzute - tot ce am fi vrut să cutezăm și n-am cutezat, să iubim și n-am iubit, tot, tot, se împlinește, se simplifică, se împarte.
- Crezi... crezi că sunt și acolo oameni. Oameni ca noi.
- Oameni, nu știu. Ca noi, nu cred. Dar poate ființe mai ușoare, mai luminoase, mai plutitoare...
- Nu. nu.
[...]
