Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Sub cupola hazului.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:11:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Ce vrei, dragă? Nu mai e ca pe vremea noastră, copiii de azi sunt precoci, mai ales ea.
- Mi-a dat dispoziție să-i găsesc un jurnal cu ultimele noutăți. Și mi-e să nu se supere, că de două săptămâni mi-a spus lucrul ăsta. De-aia mă gândeam, poate că ai tu?
- Nu, nu de anul trecut, nici de-acum șase luni, pe-alea le are.
- Problema e că nu mai știe ce se poartă prin lume în ultimul trimestru.
- Cum să n-o preocupe? Nu-ți spun că-i un copil precoce?
- N-ai idee ce documentată e, vai, dar ce carte știe! Adică nu chiar carte, mai mult jurnale... Îți spune pe dinafară ce, cum și când s-a purtat fiecare lucru... Din cauza asta era s-o și pățească.
- A-ntrebat-o la ora de fizică ce știe despre Lavoisier și ea a răspuns că-i un creator de modă de la Paris. Da, l-a confundat cu Pierre Cardin. Iar despre telefon a spus că-i inventat de Neckerman.
- Ce vrei? precoce, dar nu poate să le țină minte chiar pe toate. Destul că-i la curent cu tot ce-i nou.
- La blugi nici nu se uită, acum vrea pantaloni prespălați. Nu nespălați, prespălați! Cică-i ultimul răcnet. Sigur că o să-i cumpăr, apoi ce vrei să fac?
- O să-i vină bine, că-i și-naltă, adică, înăltuță, de fapt, sinceră să fiu, nu prea știu ce-nălțime are, dar știi de ce? Mă derutează pantofii. Nu ai mei, ai ei... că poartă numai cu tocuri, de la înalte până la foarte înalte.
- Scumpa de ea! Să vezi cum se piaptănă, vai! Și-a lăsat breton până mai jos de sprâncene, juri că-i Mireille Mathieu.
- Câteodată își lasă bretonul mai jos de ochi și-atunci când traversează strada o duc de mână, că nu mai vede nimic.
- Dar cerceii i se văd, fiindcă poartă din ăia mari, supradimensionați. E drept că sunt și cam grei și îți dai seama ce eforturi face, numai ca să fie cochetă, scumpa de ea...