Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Sus la munte, la izvor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:26:14.469 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Era un turist modest, care se mulțumea cu puțin, dormea prin grote fără prea mare confort și se hrănea cu te-miri-ce.
- Din perioada aceea nu ne-au rămas diapozitive, ne-au rămas diorame. Tot un fel de fotografii, da, mai mari și în relief.
- Da, diorame. Pe vremea aceea rame se găseau.
- Mai târziu a apărut turismul antichității. Oamenii au început să prețuiască vestigiile antice și, în acest shop... vai, scuzați... scop, călătoreau prin diferite locuri unde se găseau antichități la preț convenabil.
- Dintre călătorii cei mai celebri ai acelei vremi poate fi amintit de exemplu Caius Iulius Cezar, care a făcut mai multe excursii foarte frumoase. Așa, de exemplu, a fost în insulele Britanilor și în special în Galia.
- Din documentele vremii, se pare că Cezar a trebuit să ducă adevărate lupte pentru a-și satisface setea de cunoaștere.
- De altfel, și pe vremea aceea era obiceiul de a ține un jurnal de călătorie, al lui Cezar fiind cunoscut sub numele de 'De Bello Gallico', adică, 'Despre frumoasa Galie', sau cam așa ceva.
- O altă perioadă turistică a fost marcată după anii 300 era noastră când mai bine de o mie de ani au călătorit în grupe mari organizate vandalii, goții, vizigoții, mă rog, avarii și alții.
- Deplasarea se făcea în general pe cai, știți, cu hrană rece.
- Eh, toți acest turiști sunt azi de domeniul trecutului. Nu știm mare lucru despre ei.
- Despre avari, istoria ospătarilor consemnează că nu prea dădeau bacșiș.
- Din păcate însă, judecând după unele dovezi contemporane cu privire atât la păstrarea fondului turistic cât și a comportamentului de tip homo sapiens, s-ar părea că nu toți vandalii au dispărut cu desăvârșire.
- Dacă îi întâlniți, fotografiați-i neapărat. Ei prezintă un deosebit interes pentru știință. Pentru noi, deloc.