Nu, nu, nene Dușane, ăsta e radioul studenților de la subsol. Ăia îl pun tare. Ascultă muzică, zbieră, tropăie. La ei să te duci!
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Temă pentru acasă.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:17.341 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Radioul... e prea tare și eu cu nervii, știți... abia o mai duc.
- A, da? Atunci iertați-mă. Și eu care credeam că de la voi se aude.
- Atunci de la tine, Mario? De la tine cântă radioul în gura mare?
- Le, le, le, de la mine? Ți-ai găsit! Văduvă și cu radio. Le cam încurci, nene Dușane.
- Eu care pe bărbatul meu, săracul, abia l-am dus la cimitir...
- Eh, săracul de el. Nici nu l-ai dus bine că ți-ai și luat televizor.
- Nu, nu, nene Dușane, ăsta e radioul studenților de la subsol. Ăia îl pun tare. Ascultă muzică, zbieră, tropăie. La ei să te duci!
- Eh, mă duc, mă duc, dar mai întâi să-mi odihnesc puțin picioarele. Cu scările astea...
- Eh, dar tu ce faci, Bogoliube? Taci mâlc? Nu ți se aude glasul neam. Altădată noi... Îți amintești?
- Lasă-l acum. Rezolvă problemele Mimiței la matematică.
- Pe vremea aia se învăța, Bogoliube, nu știi! Poc! Dar acum... pedagogie, demagogie...
[...]
