Țin minte odată... a fost o inundație grozavă. Numai că nu-mi aduc aminte când a fost asta. Subsolurile erau pline cu apă, zidurile se prăbușeau, iar pompele primăriei... ce să vă spun? Abia, abia mai răzbeau!
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Temă pentru acasă.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:20:08.803 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Depinde.
- Depinde de ce? Vezi de treabă, nu depinde de nimic!
- Depinde dacă erau particulare sau de stat.
- Mimi! Ale cui erau pompele? Mimi! Tu n-auzi? Ale cui... Unde e Mimi, dragă? Mimi!
- Eh, unde... o fi adormit mititica. S-a făcut miezul nopții.
- Of, ce poate să pătimească bietul copil pentru o amărâtă de groapă.
- Stai că asta trebuie să scrie și în carte. Ia uită-te.
- Nu, nu... uite, nu scrie nimic.
- Țin minte odată... a fost o inundație grozavă. Numai că nu-mi aduc aminte când a fost asta. Subsolurile erau pline cu apă, zidurile se prăbușeau, iar pompele primăriei... ce să vă spun? Abia, abia mai răzbeau!
- Hai păpușică, uită-te la mine, mamă.
- Mimi, ale cui erau pompele alea din problemă?
- Hai păpușică, hai suflețelule. Mimi, trezește-te, mamă! Mimi, tu n-auzi?
- Mimi! Mimița! Mimița, suflețelule, tu n-auzi mamă?
- Ale cui erau pompele din problemă?
- Alea din problemă, care pompează apa din groapă.
- Ia uite, iarăși a adormit! Vai, săraca, lăsați-o...
- Mimi! Mimița! Spune, mamă, ale cui erau pompele, că înnebunim toți aicea!
[...]
