Vai, nene Dușane, dar aparatul nostru e stricat de nu mai țin minte când. Dragă, du-te odată și declară că e stricat, că uite, plătim de pomană.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Temă pentru acasă.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:42.600 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Copii, stați prea sus. Mi-a ieșit sufletul până m-am cățărat aici la voi.
- Nene Dușane, ce surpriză! În sfârșit ți-ai adus aminte și de noi.
- De ani de zile trăim sub același acoperiș, dar niciodată n-ai urcat pe la noi.
- Da, da.
- De ce?
- Totuși, mi-am luat inima în dinți c-o rugăminte... dacă se poate.
- Radioul... e prea tare și eu cu nervii, știți... abia o mai duc.
- Vai, nene Dușane, dar aparatul nostru e stricat de nu mai țin minte când. Dragă, du-te odată și declară că e stricat, că uite, plătim de pomană.
- A, da? Atunci iertați-mă. Și eu care credeam că de la voi se aude.
- Atunci de la tine, Mario? De la tine cântă radioul în gura mare?
- Le, le, le, de la mine? Ți-ai găsit! Văduvă și cu radio. Le cam încurci, nene Dușane.
- Eu care pe bărbatul meu, săracul, abia l-am dus la cimitir...
- Eh, săracul de el. Nici nu l-ai dus bine că ți-ai și luat televizor.
- Eh, mă duc, mă duc, dar mai întâi să-mi odihnesc puțin picioarele. Cu scările astea...
[...]
