Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Tunelul timpului liber.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:38 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Ochelarii erau necunoscuți în antichitate. De aceea, cei vechi au cunoscut lucruri mari care putea fi observate de la distanță: Colosul din Rodos, Farul din Alexandria și alte turnuri Eiffel de fel.
- Dar asta, bineînțeles, mai târziu.
- E drept, un fel de ochelari folosea, după cum se știe, Nero, care urmărea meciurile pe stadion printr-un inel cu sticlă Zeiss naturală.
- Când era criticat pentru felul în care alcătuia reprezentativa Romei...
- Omul spunea că, în problema asta, este împărat și așa vede el lucrurile.
- În Evul Mediu era încă o mare lipsă de ochelari, altfel nu se explică cum a putut fi recepționat Turnul din Pisa pe care numai un miop nu-l vede că stă să cadă de mai bine de 5 secole.
- În timpurile moderne ochelarii nu mai constituie o problemă. Poartă ochelari toată lumea: miopii, prezbiții și, în general, persoanele care au început să facă riduri la ochi.
- Ochelarii fac parte din personalitatea omului și nu o dată au consacrat un actor.
- Dacă pe Charlot l-au făcut celebru pălăria și bastonul, pe Harold Lloyd și pe Nicu Constantin i-au făcut celebri ochelarii.
- De aceea Nicu Constantin obișnuiește să spună că orice actor are în raniță o pereche de ochelari. Cine nu are, să-și ia... raniță.
- Ochelarii, ca orice obiect care se poartă, au devenit și subiect de modă. Așa au apărut ochelarii de purtat la spectacol: rame mari, rotunde, culoare închisă, sticlă ușor fumurie.
- Succes garantat. Am auzit cu urechile mele.
- Cu cine e Ionescu?
- Blonda aceea drăguță? Ce, n-o recunoști? E nevastă-sa.