- Uite o trăsură...
- Las' să fie.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:35:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ștef! În sfârșit... Am avut eu azi dimineață o presimțire bună.
- Speram c-ai să te faci mai urâtă, departe de mine.
- Ești grăbit? Mă conduci spre Universitate? Vreau să iau o trăsură de-acolo.
- Poftim?
- Uite o trăsură... -Las' să fie.
- Știi, vreau să mă-nscriu din nou la Universitate, pentru licențe.
- Am fost plecată la Vaslui, la bunica mea, trei săptămâni.
- S-ar putea să nu mai găsești trăsuri la stația de la Universitate.
- Asta e rochia albastră? Parcă era mai puțin vie...
- Vai, mi-ai uitat și rochiile. E-atâta vreme de când nu m-am mai plimbat pe stradă...
[...]