Ai dreptate... Cărțile apasă. Acasă, le simt cum mă apasă.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:52:05 in versiunea Disc vinil a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E atât de mare amărăciunea să vorbești o viață întreagă în fața unor săli goale...
- Dar numele dumitale înseamnă mult.
- Mărturisesc că gazetarul ăsta m-a tulburat.
- Poate că tot ai să primești...
- Nu, nu pot. Nu mă simt în stare.
- Ai dreptate... Cărțile apasă. Acasă, le simt cum mă apasă.
- Uite, se înserează. Trebuie să fie frumos spre șosea. Vii?
- Nu cred.
- Conașule, a venit un domn. Nu-i domnu' de adineauri. Zice că-l cunoașteți. Vrea să fie singur cu dv.
- Eu plec.
- Nu, Magda. Nu, rămâi. N-am hotărât să mergem la plimbare împreună?
- Uite, treci o clipă dincolo și așteaptă-mă. Vrei?
- Vreau.
[...]