Ca un îmblânzitor de lei. E totdeauna tare... deocamdată. Cât timp are biciul în mână. Dar e de ajuns ca un singur leu imbecil să-l zgârie, ca toți ceilalți să tabere pe el și să-l sfâșie...
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:09:53 in versiunea Disc vinil a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ce mă îngrijorează în toată afacerea e că nu înțeleg.
- Cum? Nu știu. De ce? Foarte simplu: persoana în chestiune vrea bani.
- Am oferit și-am refuzat. Nu-mi plac oamenii care refuză. Mi-e frică de ei. Da, fiindcă nu-i înțeleg.
- Eu oamenii îi cumpăr sau îi dărâm.
- Ca un îmblânzitor de lei. E totdeauna tare... deocamdată. Cât timp are biciul în mână. Dar e de ajuns ca un singur leu imbecil să-l zgârie, ca toți ceilalți să tabere pe el și să-l sfâșie...
- Știu.
- Coane Griguță! Iartă-mă că intru neanunțat, dar am văzut lumină la fereastra dumitale.
- Da.
[...]