De câte ori nu ne spuneam dacă am putea face din Alexandru Andronic un prieten, un colaborator care să scrie cu noi, să lupte alături de noi?
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:46 in versiunea Disc vinil a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- N-ați vrea să vorbim mai pe larg despre articolul dv.?
- Cu atât mai bine. Domnișoara cunoaște articolul. Ne poate fi de folos.
- Cunoaște? E informată de... întreaga chestiune?
- Perfect informată. Pune poate prea multă pasiune, prea mult interes personal...
- Atunci înțeleg de ce adineauri ținea să scape de mine.
- Domnule profesor, colaborarea dv. la Deșteptarea este pentru mine și gazeta mea o mare cinste.
- Colaborare? Bine, dar e un accident.
- De câte ori nu ne spuneam dacă am putea face din Alexandru Andronic un prieten, un colaborator care să scrie cu noi, să lupte alături de noi?
- În loc să veniți între noi pentru ca împreună să ridicăm nivelul preocupărilor publice...
- Ce pot spune eu marelui public?
- Marele public e însetat să vă cunoască, să vă audă, să vă urmeze.
- A fost ambiția mea să vă prezint acestui public și-am reușit.
- Cum? Vreți să spuneți că articolul meu nu printr-o întâmplare, nu printr-o confuzie...?
[...]