Și deodată, să poți face ca scrisul tău să treacă din mână în mână, din om în om, numele tău să răzbată, să însemne ceva.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:51:29 in versiunea Disc vinil a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Domnule profesor... nu pierdeți prilejul pe care vi-l dau.
- Noi doi putem face împreună lucruri mari.
- Nu.
- E atât de mare amărăciunea să vorbești o viață întreagă în fața unor săli goale...
- Și deodată, să poți face ca scrisul tău să treacă din mână în mână, din om în om, numele tău să răzbată, să însemne ceva.
- Dar numele dumitale înseamnă mult.
- Mărturisesc că gazetarul ăsta m-a tulburat.
- Poate că tot ai să primești...
- Nu, nu pot. Nu mă simt în stare.
- Ai dreptate... Cărțile apasă. Acasă, le simt cum mă apasă.
- Uite, se înserează. Trebuie să fie frumos spre șosea. Vii?
[...]