Și dumneata nu mă cunoști? Nu e nimic în casa asta, în orașul ăsta tot, care să nu poarte imprimat numele meu. Ascensorul cu care te urci, betonul din care e clădită casa asta...
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:53:31 in versiunea Disc vinil a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- N-ai auzit niciodată de numele meu?
- Nu cred. În tot cazul, nu-mi aduc aminte.
- Aha... Da. Frumoasă scrumieră... Ce scrie pe ea?
- Și pe blocul pe care scrii, ce nume e imprimat?
- Și aici?
- Și dumneata nu mă cunoști? Nu e nimic în casa asta, în orașul ăsta tot, care să nu poarte imprimat numele meu. Ascensorul cu care te urci, betonul din care e clădită casa asta...
- Ghetele pe care le porți, asfaltul pe care umbli, toate sunt Bucșan! Și dumneata nu mă cunoști.
- Domnule, vă cer scuze. Sunt sincer impresionat, dar eu duc o viață retrasă, singuratică.
- Eu te-ntreb cât și, dacă-mi convine, plătesc.
- E vorba de o donație pentru institutul meu de istorie antică?
[...]