Aoleu... Că știi, eu nu pot să-i sufăr pe indivizi ăștia, care una-două te bănuiesc așa de nu-știu-ce.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Umor la căsuța poștală.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:11:37.801 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și pe urmă le-ai acuzat și pe nea Anton, săracu'...
- Nea Anton, ce om de treabă! Nu vine niciodată la noi cu mâna goală.
- Și pe urmă ți-a cășunat și pe vecina noastră, Paulina.
- Eu n-am spus nimic, tu ai spus că am fumat în bucătărie.
- Și când ți-am spus de mecanic?
- În sfârșit! Bine că ți-ai găsit bricheta!
- Da, Elviro, bine că am găsit-o.
- Aoleu... Că știi, eu nu pot să-i sufăr pe indivizi ăștia, care una-două te bănuiesc așa de nu-știu-ce.
- Invenția ta, Ionescule, e bunișoară.
- Dar, ca să fiu sincer, ar fi și mai bună dacă ar fi invenția mea. Ce zici?
- Ce să zic? Atunci să o facem excelentă!
- A-ha-ha-ha, asta nu-i nimic! Eu țin minte toate numerele de înregistrare ale cererilor nerezolvate.
- Din două cuvințele poți vedea, aha. Cu cine stai de vorbă dumneata, aha.
- Soliciți unuia ceva, dar el se uită în mâna ta și-ți spune: Da, e greu, dar s-ar putea! Aha...
- Zărești un tânăr stând și așteptând, aha. Se uită tot mereu la ceas oftând, aha.
[...]