Povestea, uite asta, e cam așa.
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Umor la căsuța poștală.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:24.101 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și-au fost schimbați la maternitate.
- Nu, nu, nu. Mult mai târziu, peste vreo 12 ani.
- Băieții, care semănau, au făcut schimb de locuri. Și de aici o mulțime de încurcături.
- Da, ideea e bună, da, dar a avut-o înaintea ta Mark Twain.
- Ia uite, nu mai spune... Când?
- Când a scris Prinț și cerșetor.
- Unul, fiul unei femei obișnuite, celălalt, fiul unui ștab, mă rog.
- Nu, gata, o să-mi o respingă. Nu, gata, s-a terminat. Nu, scriu altceva.
- Nu, aia. Aialaltă. Uite asta.
- Povestea, uite asta, e cam așa.
- O bătrână care n-avea moștenitori și-a ascuns niște bijuterii în sufragerie.
- Într-o oală cu supă din bufet.
- Avea o sufragerie cu 24 de scaune.
- Ce i-a dat babei în minte? A băgat bijuteriile într-un scaun și-a murit.
- După aceea, un tânăr interesat să obțină venituri fără muncă se apucă să caute scaunul cu bijuterii.
- Păi stai puțin, colega, asta e 12 scaune de Ilf și Petrov.
- Da? Ilf? Stai! La mine nu sunt 12 scaune, sunt 24.
[...]