Știți, așa se obișnuiește, o prefață semnată de maestru e mai mult decât toată cartea. Da' nu, să știți, contează foarte mult.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Umor la căsuța poștală.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:23.442 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Umor la... căsuța poștală (2)
- Alo, săru'-mâna, vă rog, maestru-i acasă? Cine-l caută? A, da, mă cunoaște, dumnealui.
- Ne-am întâlnit chiar azi dimineață la policlinică, la stomatologie. Eram amândoi pentru un dinte.
- Nu, nu, nu același dinte. Dumnealui cu dintele dumnealui, eu cu dintele meu. Da.
- În ce problemă? Să vedeți, i-am spus și dimineață și mi-a spus să-l sun acasă.
- Eu scriu ceva de... Cum să vă zic? De umor. Da, și voiam să-l rog să-mi facă, dumnealui, prefața.
- Știți, așa se obișnuiește, o prefață semnată de maestru e mai mult decât toată cartea. Da' nu, să știți, contează foarte mult.
- Doarme? A luat un algocalmin că îl doare măseaua și s-a culcat?
- Da, da, înțeleg. Vă rog, mulțumesc, mulțumesc, săru'-mâna.
- Îl doare măseaua... Acum îl doare măseaua când am nevoie eu de prefață.
- Alo? E casa 974632? Da? Și tu cine ești, piciule? Hă-hă! A, scuzați... soția.
- Da, știți, aveți așa un glas... Da, de copil, cristalin. Da.
[...]