Bineînțeles. Dar, din nenorocire...
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Un caz clinic.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:30:41 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar eu sunt prea obosit și-apoi, acum mă simt mai bine aici, m-am obișnuit.
- Da, se înțelege de la sine, într-adevăr, n-are niciun rost... ce, ați înnebunit?
- Există un ordin, cu semnătura profesorului Schroeder.
- Dar eu nu-nțeleg, cred că au făcut o greșeală.
- Nu le-o luați în nume de rău, oricine se poate înșela, nu? Acum, spuneți-le să mă lase-n pace.
- Bineînțeles. Dar, din nenorocire...
- N-o luați chiar așa. Eu sunt mult mai plictisit decât dv...
- Of, ce trebuie să fac? Vedeți, e un ordin al lui Schroeder, e cu semnătura lui...
- E simplu pentru dv. să vă opuneți, dar eu suport consecințele.
[...]