De ce nu? La urma urmelor, putem admite că anumite boli sunt prevestite de semne ciudate. S-a mai văzut asta.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Un caz clinic.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:16:45 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da. Începând de ieri, am senzația că a intrat cineva în casa asta.
- Da... și acest cineva mai este aici, nu-i așa?
- Da. Văd că mă-nțelegeți din două-trei vorbe.
- Vă-nțeleg, desigur. La urma urmelor, sunt povești vechi.
- Strigoiul, stafia care intră în casă să anunțe cine știe ce nenorocire.
- De ce nu? La urma urmelor, putem admite că anumite boli sunt prevestite de semne ciudate. S-a mai văzut asta.
- O femeie... vă jur, doctore. A durat o clipă foarte scurtă, o fracțiune de secundă...
- Am țipat: Cine-i acolo? Am alergat, dar pe coridor nu era nimeni.
- Da, bine... în sfârșit, nu-i nicio nenorocire, la urma urmelor.
[...]
