Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Un caz clinic.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Domnule, e timpul.
- Da, dar așteptați. E ceva foarte, foarte important și... nu reușesc să-mi aduc aminte.
- Asta e caracteristic. Nu, într-adevăr, vă e teamă. Hai, unde-i omul de acțiune, unde-i industriașul, domnule?
- A, stați, gata, știu la ce vă gândiți! Nu-l păcălește nimeni pe industriașul Corte, nu-i așa?
- V-ați dat seama că totul nu-i decât o uneltire? știți bine doar că sunteți sănătos tun și că n-aveți nevoie de nicio intervenție, nu-i așa?
- Ei, bine, duceți-vă, domnule, cât mai e timp, întoarceți-vă la marile dv. afaceri... Petrolul așteaptă.
- Hai, nu dați ascultare acestor medici melancolici care văd pretutindeni, acestor maniaci afurisiți, sterili ca și bisturiile lor.
- Ia uitați ce frumos e afară, veniți să vedeți. Aveți un prisos de sănătate. Priviți! Ce zi frumoasă! Asta-i vreme să te-nfunzi într-un spital?
- Priviți, ascultați glasul orașului care lucrează, se agită, automobilele, tramvaiele, sirenele, mașinile, trenurile, turbinele, camioanele... Și, în mijlocul lor, strigătele oamenilor, plânsetele, râsul lor. Ascultați, ia, ascultați cântecul acesta măreț!
- Tocmai la timp... Muzica din parc, trompetele, fanfara militară, viața tânără, forța, gloria!
- Cum e cu putință să fii așa de înspăimântat? și încă de o simplă formalitate de care mâine seară o să râdeți...
- O formalitate?
- Mâine veți fi vindecat. Aveți toată încrederea...