Fragment audio de 41 secunde din piesa de teatru radiofonic Un caz clinic.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:07:02 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Eu am explicat cum s-au întâmplat lucrurile până acum, dar se poate să se fi-nșelat, transcriind răspunsul meu.
- Sau, dacă nu, și asta e a doua ipoteză, nu e vorba de o greșeală în înțelesul propriu al cuvântului...
- Vreți să spuneți că au făcut-o dinadins?
- Nu-i exclus ca direcția și chiar profesorul să fi socotit de cuviință să reducă nota dv. din clasificare Adică să pună cazul dv. într-o categorie inferioară, mai coborâtă decât ar fi cerut-o situația clinică reală.
- Și asta pentru două motive: întâi pentru că mă bucur în această instituție de o anumită reputație de eretic... Și că, prin aceasta, aprecierile mele par adesea optimiste și prea indulgente...
- Al doilea, pentru că aici e un principiu general ca mai degrabă să exagerezi din prudență, decât să minimalizezi gravitatea cazurilor examinate.
- Și aceasta în virtutea faptului că, cu cât cobori mai jos, din etaj în etaj, cu atât tratamentul devine mai energic, și deci cu cât cobori mai jos din etaj în etaj, jos, jos... acum, adormiți...
- Hai, sus! Ursule, somnorosule, sunt eu, Anita. Dar cum se face că nu te-ai sculat, încă, astăzi?
- Uite, și Bianca e aici.
- Bună ziua, micuțul meu papa! (2)
- Îți mulțumesc mult. Studiile tale de infirmieră te aduc zilnic în această clinică, dar trebuie să am noroc, ca să te pot zări, măcar.
- O, papa, dac-ai ști câte am pe cap zilele astea! Acum lucrez la laborator. Iar laboratorul se află în clădirea cealaltă.
- Într-adevăr, zilele astea a fost pur și simplu copleșită.