Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Un caz clinic.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Vă-nțeleg, desigur. La urma urmelor, sunt povești vechi.
- Strigoiul, stafia care intră în casă să anunțe cine știe ce nenorocire.
- De ce nu? La urma urmelor, putem admite că anumite boli sunt prevestite de semne ciudate. S-a mai văzut asta.
- Dar, de aici la bănuiala că o ființă vie a pătruns în casă, nu... cu siguranță, închipuirea vă duce prea departe.
- Dar am văzut-o! Am văzut-o!
- Pe cine, doamnă?
- O femeie... vă jur, doctore. A durat o clipă foarte scurtă, o fracțiune de secundă...
- Eram jos, în sufragerie, puneam la loc serviciul de cristal... atunci a traversat camera, la celălalt capăt al mesei. A trecut fără niciun zgomot. A alunecat pe coridor.
- Și ce ați făcut?
- Am țipat: Cine-i acolo? Am alergat, dar pe coridor nu era nimeni.
- Da, bine... în sfârșit, nu-i nicio nenorocire, la urma urmelor.
- Uneori, când ești singur, ți se pare că vezi duhuri care se apropie, încep să plutească prin cameră, ajung în colțurile întunecate, în dulapurile prăfuite...
- Iar, dacă moțăi, poți foarte bine să ajungi să le vezi suind în amurg, venind din adâncul vieții, poate din cer, sau din iad, sau din neant, de ce nu?
- Omul, scumpă doamnă, este plămădit din vise și vedenii. E țesut dintr-o substanță stranie, nevăzută, schimbătoare, vicleană: spaima!
- Și noi umplem cu vedenii drumul pe care mergem. Din teamă, în alarmă, din neliniști, în spaime... înaintăm către misterul final.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu