Marneffe s-a uitat chiorâș. Hulot se-nroșise, de credeam că-l lovește damblaua, iar Crevel se uita și la mine, și la Montejo cu ochi de asasin.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Verișoara Bette.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:10 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da, dna Nourrisson, cu doi de r, sau, dacă nu, dna Esteve...
- Și zi așa, Valerie, până la urmă te-ai descurcat bine de tot.
- Numai eu știu câte sudori m-au trecut.
- Marneffe s-a uitat chiorâș. Hulot se-nroșise, de credeam că-l lovește damblaua, iar Crevel se uita și la mine, și la Montejo cu ochi de asasin.
- Simțiseră primejdia... Deși nu știau nimic despre el.
- Prostuț cum e, a-nghițit senin povestea cu vărul.
- Prin ce moment am trecut toată seara!
- Îmi venea să-i strâng pe toți de gât, să-i arunc pe fereastră! Să rămân numai cu Montejo al meu...
- Până la urmă, i-am dat pe toți afară și, nu-ți ascund, Montejo s-a întors la mine-n toiul nopții...
[...]