S-a înfuriat, a urlat, dar a trebuit să admită că domnului n-a mai dat un semn de viață timp de ani, iar eu trebuia, totuși, să trăiesc, nu?
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Verișoara Bette.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:15:25 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Repede, iubitule, fiecare clipă fără tine mi se pare o veșnicie. Să vii repede!
- Ha-ha-ha! tâmpiți mai sunt și bărbații ăștia!
- Ramolitul de Crevel se sufocă de fericire.
- Valerie, nu cumva copilul e al lui?
- Al oricui, numai al lui, nu.
- Doar ți-am spus că copilul este al lui Montejo. O știe și brazilianul, normal, este fericit.
- Mai greu a fost să-i explic povestea cu Crevel, dar până la urmă l-am lămurit.
- S-a înfuriat, a urlat, dar a trebuit să admită că domnului n-a mai dat un semn de viață timp de ani, iar eu trebuia, totuși, să trăiesc, nu?
- Cât o să mai facă umbră pământului și el? Un an, doi... hai, cinci, poftim.
- De ce?
- Crevel e ușor de dus de nas, Montejo, nu cred.
- Vezi cum te descurci și cu Wenceslas.
- Asta-mi place! Pe sculptor îl mai aduc câteodată aici, numai așa, de hatârul tău.
[...]