- Te îmbrățișez, Adeline.
- Și eu, dragă Hector.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Verișoara Bette.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:13:03 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Părerile astea nu seamănă tot a mofturi, mătușică?
- Puteți voi să râdeți, că nu-mi pasă. Mie mi-e de-ajuns doar că nu vă e rușine cu mine.
- Și vă mai spun că... ce-o fi? A oprit o trăsură...
- Vine taică-tu. Uite-l, intră-n curte.
- Repede, fetelor, în grădină! Am ceva de vorbit cu el. Ieșiți pe dincolo, să nu vă vadă.
- Bette, rămâi la noi la masă.
- Bine.
- Ah, de-aș putea să mă stăpânesc și de data asta...
- Te îmbrățișez, Adeline. -Și eu, dragă Hector.
- Pari cam necăjit. N-ai reușit să aranjezi nimic cu împrumutul?
- Nimic...
- Am fost atât de sâcâit la minister, la cameră, încât n-am avut timp de nimic.
- Așa e, bine zici: bietul de mine...
- Ia vino tu aici, pe canapea, să stăm noi puțin de vorbă, ca doi vechi prieteni.
- Știi doar cât de mult te iubesc.
- Mai mult decât pe Jenny Cadine sau pe Josepha?
- Am primit o scrisoare anonimă. Nu mi-o cere, că n-o mai am, am ars-o.
[...]