Știi, 20 de ani m-am ocupat cu dresarea șoarecilor. Acum însă am trecut la exerciții cu elefanți... mi-a slăbit vederea.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Visul unei nopți în gară.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:23 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Să dau 150 de lei și s-ajung tot la București?
- Ah, mi se pare c-am adormit...
- Puțin.
- Oh, ce frumos visam...Tu îmi cumpăraseși o haină frumoasă de blană...
- Se poate, dragă? Femeie serioasă, să crezi în vise...
- Dac-aș fi vecinul dumitale, și eu ți-aș spune să pleci în Italia.
- Știi, 20 de ani m-am ocupat cu dresarea șoarecilor. Acum însă am trecut la exerciții cu elefanți... mi-a slăbit vederea.
- Oare cine știe câtă bucurie dărui privirea ta?
- Nu vă supărați, când pleacă acceleratul de ora 11?
- Mulțumesc. Deci nu are rost să mă urc în vagon...
- Am, dar cum să spun... Adică, de ce să spun, că, de fapt... nici nu e așa simplu să spun.
- Se poate, ospătar? După ce că e atât de mică friptura asta, mai e și tare, și uscată, și fadă...
[...]