Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Zoo-umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:09:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Ca-n orice basm ce îl dedici și celor mici... și nu prea mici... (2)
- Și-ntr-o zi, sătulă de necazuri, și-a-narmat lăbuța c-un condei și, cum s-a-ntâmplat și-n alte cazuri, reclamă în scris tot oful ei...
- S-a hrănit o lună cu speranța cum că ursul cel impertinent va primi, așa cum e uzanța, cel puțin un mic avertisment.
- Și, când iarna-și înceta splendoarea, îi sosi prin albul monoton plicul mic, albastru ca cicoarea, dus de-o rândunea par avion...
- Ca-n orice basm ce îl dedici și celor mici... și nu prea mici... (3)
- Dar cuprinsul... Doamne, ce surpriză! arăta precis și răspicat cum că, după o lungă analiză, ursul fu găsit nevinovat!
- Cum că totul e o calomnie, totul nu-i decât un fals tam-tam, și că veverița, sine die, e retrogradată cu un ram.
- Am uitat să spun, vai, ce scăpare! înc-un amănunt neînsemnat: cazul i-a fost dat spre cercetare ursului acela, reclamat!
- Ca-n orice basm ce îl dedici și celor mici... și nu prea mici... (4)
- Nurcile sunt animale foarte frumoase. Nevastă-mea visează-n fiecare noapte că-i cumpăr o blană de nurcă.
- Și de ce nu-i cumperi?
- Păi, pe urmă ce mai visează?
- Azi-noapte te-am visat...
- Nu, nu pe mine. Blana de nurcă!
- Vise, vise, cu dureri, cu bucurii, vise...