- Dați-mi, vă rog, semnalmentele.
- Da, am un metru optzeci înălțime, șaten cu ochi albaștri...
- Nu, nu ale dv, ale cămilei.
- Nu mi le mai amintesc.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Zoo-umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:43:51 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da. Un moment, s-o luăm legal, de la capăt. Cum vă numiți și profesia.
- Bun. S-a notat. Și ce reclamați?
- O ce?
- O că... o cămilă? Dar de unde o aveți, cămila?
- Am adus-o ca amintire dintr-o călătorie făcută în deșert.
- Da, deci spuneți că ați adus aici, în Paris, o cămilă. Și vi s-a furat?
- Da.
- Dați-mi, vă rog, semnalmentele. -Da, am un metru optzeci înălțime, șaten cu ochi albaștri... -Nu, nu ale dv, ale cămilei. -Nu mi le mai amintesc.
- Cocoașe... nu avea, era o cămilă bună, am luat-o fără defecte. A, ba nu, avea!
- Câte?
- Una... sau două? Poate, mai multe...
- Mă rog... Alte semne particulare?
- Avea patru picioare, o coadă...
- Bun, lasă astea... femeie sau bărbat?
- Eu?
- A, cămila, da... asta știu precis, era de _ masculin.
[...]