Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Zoo-umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:37:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Păi, cine răspunde de ele? Sigur, eu, dar eu mă duc pe teren, adică la poartă, să gândesc schema instalației, așa că aș avea nevoie de un paznic.
- Da, un paznic, păi, să vedem care din îngrijitorii de la animale e mai liber... Poate Fane, Petrică, sau Coștei.
- Nu, care vreți dv... Important e să meargă treaba bine.
- Ei, arde becul?
- Încă nu.
- De ce, dragă?
- Păi, aici nu e vorba de un tub de neon oarecare. Tubul ăsta va lumina firma menajeriei din orășelul nostru. Credeți că ea poate fi luminată așa, oricum?
- E vorba de o schemă a instalației, de niște planuri, de concepții, de conductibilitatea materialelor, de sarcina rețelei folosite, ca să nu mai vorbim și de designul pe care trebuie să-l aibă instalația folosită și folosirea instalației.
- Deci, e nevoie de o deplasare, unde credeți dv... pentru o documentare trainică și un eventual schimb de experiență.
- Un schimb? Nu, nu, asta nu!
- Măcar o săptămână...
- Nici să nu te gândești!
- Bine, unchiule, se poate? Mi-ai dat telefon, mi-ai dat secretară, mi-ai dat paznic... și-acuma nu-mi dai o amărâtă de deplasare de câteva zile? Ei, se poate, unchiulețule?
- Frumoși sunt urșii! Cât sunt de greoi, au, totuși, o eleganță...
- Am citit undeva că un urs alb e în stare să mănânce zece kilograme de pește pe zi.
- Conserve, sau congelat?
- Spune-mi, dragă, soțul tău are obiceiul să vorbească singur?
- Nu știu, n-am fost niciodată cu el când era singur.
- Niciodată... n-aș putea înlocui dragostea ta, niciodată, niciodată nimeni mângâierea ta nu-mi poate da,