Ei, să nu-mi spui că maimuțele plâng cu lacrimi de crocodil... ar fi o inadvertență zoologică.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Zoo-umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:56:27 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Însă maimuțele, dragul meu, sunt formidabile. Au ele o notă specifică, o sensibilitate...
- Ia uite-le, uite c-am ajuns...
- Nu, nu, ni se pare nouă. Ele, tot ce fac, fac cu o explicație.
- Ei, nu mai spune... La glume?
- Hai, lasă gluma... Vorbesc serios. Și plâng, plâng cu lacrimi.
- Ei, să nu-mi spui că maimuțele plâng cu lacrimi de crocodil... ar fi o inadvertență zoologică.
- Îți arde de glume... Dar uită-te și spune și tu: nu sunt drăguțe? Uite la aia de colo...
- Păi, nu vezi? Îți fac niște semne ciudate.
- Cel din mijloc, cu pălărie de pai.
- Mi s-a spus, dar nu cred, că sunt unii care ar mânca, la ocazii, carne de maimuță.
- Orice gust: de oaie, de vacă, de berbec, de porc... știi, maimuța poate imita pe oricine.
- Nene!
- Nene, tata mi-a spus că ne tragem din maimuță.
- Vezi-ți, măi, de drum, nu te băga în vorba oamenilor mari.
[...]