Niciodată nu mai întâlnisem o atât de mare înțelegere între om și univers.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Zorba Grecul (2005).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:54:16 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Mă simt rușinat, stăpâne! O, teleferic afurisit, îți vin eu de hac!
- O să găsesc eu ceva, dar mai am nevoie de ceva.
- Mâine, cu noaptea-n cap, trebuie să mă duc la oraș.
- Trebuie să cumpăr cablu gros de oțel, scripeți, cuie, cârlige... mă-ntorc cât ai bate din palme!
- Ai băgat de seamă? În cădere, pietrele dobândesc suflet.
- Universul constituia pentru Zorba, ca pentru primii oameni, o viziune copleșitoare și completă.
- Niciodată nu mai întâlnisem o atât de mare înțelegere între om și univers.
- Au trecut multe zile. Zorba nu se-ntorcea. Am primit o scrisoare.
- După scrisoarea asta, ai să pricepi ce om necăjit sunt.
- În prima zi, când am ajuns la oraș, era seară, în amurg.
[...]