Noaptea, în orice sat mergeam pe înserat, știam unde să poposesc. În fiecare sat e câte o văduvă inimoasă. Îi dădeam fie un mosorel, fie un pieptene, fie o basma neagră, să-l cinstească pe răposatul, și mă culcam cu ea.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Zorba Grecul (2005).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:14:13 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- A, prost sistem! Asta-mi amintește o poveste, Legenda de aur.
- Un ascet a văzut într-o zi o femeie care l-a tulburat, atunci a luat securea... Idiotul!
- A, știu ce și-a tăiat... dar treaba pe care și-a tăiat-o el să știi că nu e niciodată o piedică.
- Ia te uită! Creta! Insula sălbatică...
- Desigur că nu vii pentru prima oară în Creta.
- Nu, nu e prima oară. În 1896 făceam pe negustorul ambulant.
- Noaptea, în orice sat mergeam pe înserat, știam unde să poposesc. În fiecare sat e câte o văduvă inimoasă. Îi dădeam fie un mosorel, fie un pieptene, fie o basma neagră, să-l cinstească pe răposatul, și mă culcam cu ea.
- M-am vârât și eu printre rebeli, îmi clocotea sângele în vine. Acuma mi-e ciudă și mi-e rușine.
- E o fiară crâncenă omul, când e tânăr. E o fiară care mănâncă oameni.
- Libertatea, înțelegi? Ei, Doamne... dar câte mârșăvii, pentru asta!
- Mă sperii. Te uiți la mine cu ochii holbați, ce te sperie așa?
[...]
