Dar păsărelele din gări? Vin să mănânce firimiturile pe care călătorii le aruncă pe ferestrele vagoanelor. Stau tot timpul la pândă și sunt foarte atente. Când sosește un tren își iau zborul. Nu în sensul cel mai bun. Sunt nemaipomenite.

[ 0 ]

Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:45:42 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Fatalmente.

- Ceea ce admir cel mai mult eu la căile ferate este culoarea peroanelor. Rozul ăsta nu e rău deloc.

- Și grădinițele din gări sunt foarte drăguțe.

- Da, gările degajează o anumită poezie.

- Mie-mi plac tampoanele, când se cuplează vagoanele, și manevrele...

- I-ai văzut p-ăia care-agață vagoanele? Ai totdeauna impresia c-o să-i strivească, dar nu, niciodată.

- Dar păsărelele din gări? Vin să mănânce firimiturile pe care călătorii le aruncă pe ferestrele vagoanelor. Stau tot timpul la pândă și sunt foarte atente. Când sosește un tren își iau zborul. Nu în sensul cel mai bun. Sunt nemaipomenite.

- Știi la ce mă fac să mă gândesc? La păsărelele care se duc să curețe dinții crocodililor. Alea zic și eu că au curaj.

- Așa e, decât că eu cred că crocodilii au tot interesul să le lase, așa că nu e niciun pericol pentru păsări.

- Da, dar cunoști mentalitatea celor mari. Un sughiț, o râgâială, un căscat... și-ți ronțăie păsărica cu fulgi cu tot.

- Sau pur și simplu crocodilul ramolit uită că păsărica îi face un serviciu, o ia drept alta și hap! adio și n-am cuvinte!

- Să știi că păsărelele astea sunt foarte inteligente. Au o memorie extraordinară, ajung să știe orarul trenurilor.

- Sunt și oameni care au o memorie prodigioasă. Uite, mi s-a povestit recent un caz nemaipomenit.

[...]