Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic 59 minute de așteptare.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Știi la ce mă fac să mă gândesc? La păsărelele care se duc să curețe dinții crocodililor. Alea zic și eu că au curaj.
- Așa e, decât că eu cred că crocodilii au tot interesul să le lase, așa că nu e niciun pericol pentru păsări.
- Da, dar cunoști mentalitatea celor mari. Un sughiț, o râgâială, un căscat... și-ți ronțăie păsărica cu fulgi cu tot.
- Sau pur și simplu crocodilul ramolit uită că păsărica îi face un serviciu, o ia drept alta și hap! adio și n-am cuvinte!
- Să știi că păsărelele astea sunt foarte inteligente. Au o memorie extraordinară, ajung să știe orarul trenurilor.
- Sunt și oameni care au o memorie prodigioasă. Uite, mi s-a povestit recent un caz nemaipomenit.
- Chestia s-a petrecut la Berlin, în timpul ocupației.
- Doi soldați de-ai noștri, beți criță, nimeresc în altă casă și trezesc, în mijlocul nopții, doi burghezi cumsecade.
- Intră-n apartament și dintr-odată, unul din soldați sare pe pendula din sufragerie, strigând...
- A, ticăloșii! Asta-i pendula lui bunică-mea, ne-au furat-o în 1914!... și iese cu pendula, urlând ca un bezmetic.
- Și chiar era pendula lui bunică-sa?
- Dar ce-i extraordinar este că s-a gândit la asta, după 30 de ani... și-ntr-un asemenea moment.
- Uită-te la viespea asta, ce finețe de talie! Dumnezeu e, totuși, un tip care avea simț estetic.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu