Vila... vila noastră, știi tu... Vila, i-o dați Klavei. Ne-am înțeles? Uită-te la mine, nu pleca privirea în pământ deloc. Uite aici... vila, ea a Klavei. Să n-aud pe urmă că... Așa.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Anecdotă provincială.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:44:02.163 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Cum să mă bucur? Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva, să știți.

- Și nu spuneai întotdeauna?

- Mă rog, se vede că ți-oi fi spus, dacă zici tu, dar eu de gândit, nu m-am gândit la așa ceva, vă rog să mă credeți.

- Cum, Oleg? Va să zică m-ai mințit!

- Ce-s aiurelile astea pe tine? Omul trage să moară și noi vorbim de nuntă?

- Marina, uite-te la mine în ochii mei, că vreau să spun ceva foarte important. Fii atentă aici.

- Vila... vila noastră, știi tu... Vila, i-o dați Klavei. Ne-am înțeles? Uită-te la mine, nu pleca privirea în pământ deloc. Uite aici... vila, ea a Klavei. Să n-aud pe urmă că... Așa.

- Iar apartamentul ăsta în care am locuit noi, să rămână pentru voi. Să trăiți voi acolo în pace și în prietenie.

- Să nu umblați după bani mulți și după slujbe multe, nu. Principalul în viața omului este ca să aibă conștiința curată.

- Ia stai Semioane. Stai o clipă că n-am terminat. Stai. Ai răbdare, că n-am terminat.

- Ascultă, tinere. Află de la mine că metranpaj nu este de pe la Ministere și cum spuneai dumneata... Nu, vezi de treabă, nu... Este de la tipografie. Este zețar.

- Păi da, păi vezi că dumneata trebuie să mai înveți că habar n-ai de nimic.

- Uite, eu dacă aș începe acum o viață nouă, ăhăhă!... altfel aș trăi.

[...]

Cele mai bune replici din film

Aoleu, ce lipsă de cultură, ce ignoranță! Ce, ce, ce...! Nț, nț, nț...!

Ăsta mă pune în palmă, mă suflă odată și încep să zbor, auzi? Zbor, că nu mă mai pot așeza pe nicăieri, nu mai pot ateriza pe nicăieri, rămân așa să zbor mereu toată viața asta.

Acuma, după ce ai să mă îngropi tu mâine... Ei, poimâine, poimâine, poimâine, după ce mă îngropi, mărită-te, dragă. Mărită-te acuma, că pe urmă o să fie prea târziu. -Cum vorbești așa, Semioane?

Nu știi, ai...? Dacă nu știi, caută și află imediat! Află de urgență, că e nenorocire! Atâta vă spun!

Și pe placa aceea să scrieți așa: Aici zace... Nu mai scrieți nimica, domnule. Scrieți numai atâta: Numele, prenumele, anul nașterii și anul în care eu am... adică, anul ăsta în care ne aflăm.

Citat aleatoriu