Și nici nu mă mai recunosc. Ieri am alergat până la colț după un client, ca să-i dau cinci lei restul.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anotimpurile umorului.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:34:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Mașina dv merge cu 100 de kilometri pe oră în localitate.
- Bună ziua. Am nimerit bine? Aici e clinica de transplanturi?
- Nu, nu cu inima, eu cu mâna...
- Matale?
- Dar eu mi-am făcut deja transplantul...
- Vorba aia, mai e puțin și se deschid grădinile de vară, știi? Începem activitatea...
- Și nici nu mă mai recunosc. Ieri am alergat până la colț după un client, ca să-i dau cinci lei restul.
- Hai, lasă-mă! Și ce-a zis omul la una ca asta?
- Păi, ce să? a-nverzit, a-ngălbenit și a leșinat.
- Auzi, și de-atunci, nu mai iei nimic?
- Ia spune, frate, cu materialul clientului?
- A, da... Nu, că eu mă gândeam că, dacă o scurtează un pic...
- Da, așa e. Ascultă, colega. Și cum te descurci, fără să mai ciupești... ceva?
[...]
