Pentru leneșii din fire, ca un mic remediu, le șoptește despre zborul anotimpului...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Anotimpurile umorului.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:43:50 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- C-am jucat doi ani în Onoare...

- Uite, genunchiul: Suvenir de la Câmpia Turzii.

- Pe ăștia care dau la picioare nu-i vede federația...

- Toamna a închis cărarea verii cu pecete de aramă și în pomi pictează fructe de sezon,

- A mărit orarul serii, ca-ntr-o diagramă și-a scăzut temperatura cu un semiton.

- A trecut în amintire ultimul concediu și-a-nceput numărătoarea boabelor gălbui.

- Pentru leneșii din fire, ca un mic remediu, le șoptește despre zborul anotimpului...

- Toamna își scrie pe frunze arămii ultimele sale poezii.

- Gospodine duc spre casă coșuri policrome, coșuri ce conțin extrase din grădini și vii, fiecare-n urmă lasă tainice arome care ne promit delicii pentru-a doua zi.

- Cu un fel de frenezie urcă ziditorii pe dantelele de schelă de pe-un șantier, căci în toamnă nu se știe când se-adună norii și ne pun în muncă piedici provenind din cer...

- Toamna își scrie pe frunze arămii ultimele sale poezii. (2)

- Stolul berzelor plutește lin și fără grabă, pleacă înspre zări mai calde, după legea lor, o fetiță le privește și în gând se-ntreabă: Păi, atunci, cine-mi aduce un alt frățior?

- Dintr-un stol o rândunică s-a desprins deodată, a crezut că zborul solo e mai atractiv, și acum stă singurică și cam speriată, ca-ntr-o fabulă cu unul rupt de colectiv...

[...]

Cele mai bune replici din film

Auzi, ia spune-mi, colega, nu simți, așa, cum să spun... ca o durere-n cot, când ți se vorbește despre cinste și probitate? -Ba da!

Așa se poartă acum: bijuterii din lemn. A fost moda bijuteriilor din fier, apoi de aur și acum se poartă lemn. Scrie și-n Neckermann.

Să-ți mai spun ceva: în luna cadourilor, zgârcitul se află pe partea invizibilă.

Știți dv ce utilă este fotbalistului arta actorului? Dacă nu știi să trăiești cu talent durerea cumplită a unei glezne sparte, junghiul care te fulgeră între coaste, la o preluare cu capul în careu, nu-ți dă arbitrul nici mort unșpe metri...

Și n-ați pledat niciodată? -Cum să nu pledez? O lună am pledat!

Citat aleatoriu