O, perfect...! e mult mai rar!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Apollon de Bellac (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:16:49 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Evident că nu toți oamenii se-aseamănă între ei. Și eu, mă rog, mai puțin ca oricine.

- Permiteți? Da, ce dorești? Nu vezi că suntem ocupați?

- Domnii din Consiliu urcă scara. Să-i anunț? Bine, bine, anunță-i...

- Domnișoară, Consiliul mă solicită, dar puteți să-mi faceți plăcerea să veniți mâine pentru a continua această interesantă întrevedere.

- Cu atât mai mult cu cât dactilografa care lucrează la biroul meu comite zeci de greșeli și mă gândesc s-o schimb.

- Sunt sigur că sunteți artistă în mașina de scris! Din păcate, nu! Nu știu decât să cânt la pian.

- O, perfect...! e mult mai rar!

- Știi să iei notițe? Încet! Cu atât mai bine! Cealaltă lucra prea repede și dădea impresia că-mi dă lecții!

- Și nu numai că iau note încet, dar îmi și recitesc greu scrisul! O, și mai perfect! Cealaltă era indiscreția însăși. Dv. n-o să puteți citi ceea ce vă dictez.

- Pe mâine, domnișoară! Acceptați? Cu recunoștință, dar cu o condiție.

- Puneți condiții șefului dv.?

- Cu condiția că n-am să vă mai văd cu această infamă haină! Mi-ar fi insuportabil să văd acești umeri splendizi într-o cochilie mizerabilă.

- Am un alt costum de șantung bej, dar e de vară și răcesc! Mă rog, cum credeți, dar eu ador șantungul bej!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ochii domnișoarei par la prima vedere mai calificați decât ai dumitale pentru a vedea. Soarele strălucește în ei ca-n apa izvoarelor.

Să spuneți că e frumos unui cap de gorilă?

Pentru că ai mustață, am crezut că ai inimă.

Eu am avut o viață măruntă, zilele mele erau mediocre, și de fiecare dată când mă întorceam în camera mea urcam cinci etaje în penumbră și cu miros de grăsime arsă.

Citat aleatoriu