Contextul replicii
[...]
- Când profesorul Dolomăcea de la Uniunea Medicală s-a înființat în persoană în clinica sa pentru a-l ruga să-i țină locul lui Nicodin Tomușcă la pian, Adrian Petreanu nici n-a vrut s-audă.
- Era notorie antipatia dintre cei doi mari chirurgi, amândoi pianiști amatori în timpul liber.
- Tomușcă, mai insistent, devenise de mult solistul orchestrei de cameră a medicilor.
- Dar iată că o criză reumatică îl țintuise la pat. Foarte bine... o merita. Criza era probabil urmarea ploconelilor repetate.
- Da, frate, dar acum e vorba de onoarea breslei.
- Ești singurul pianist-medic amator care poate interpreta cu strălucire concertul neamțului. Sunt convins. Doar dumneata.
- Acum în culise, frecându-și degetele, marele chirurg aștepta să-i vină rândul.
- I se dăduse un program de sală în care numele tipărit al lui Nicodin Tomușcă fusese tăiat și înlocuit cu un altul scris cu cerneală - numele lui.
- Era bine așa.
- Acum, din corectitudine și orgoliu, se simțea obligat să cânte magistral. Era în joc propria sa reputație.
- Intră întâmpinat de aplauze.
- (Aplauze) (2)
- Adrian Petreanu remarcă dintr-o ochire că scaunul nu e turnant, deci nu poate fi reglat. Se așeză de probă... prea jos. Se ridică... se așeză...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu