Contextul replicii
[...]
- Mămico, este adevărat ce spune tata că ne tragem din maimuțe?
- Asistentul de regie Eleonor Vâlcu s-a oprit lângă o gură de canal căreia, n-are importanță de ce, îi lipsește capacul.
- Aidoma lui Planchet, valetul pe care D'Artagnan l-a descoperit stând pe un pod și făcând o anumită operație, aruncă și el cu pietricele în canal, dar nu distrat, ci cu obidă.
- Dinspre intrarea actorilor, care e în același timp și ieșirea, se apropie regizorul Horbotă.
- Zărindu-și asistentul, zâmbește și propune tranșant: -Aici erai? Te-am căutat peste tot. Știi ceva? N-are rost să ne certăm. Hai, vii la o bere?
- Eleonor Vâlcu îl privește morocănos.
- Aveți grijă să nu cădeți în canal.
- Cât despre bere, nu vin.
- Cum dorești. Să știi însă că n-ai dreptate în privința baletului.
- De ce e nevoie coaja aceea de banană în mijlocul scenei? Pentru numele Taliei, fă-mă să înțeleg.
- Asistentul de regie pășește peste gura de canal și, brusc, îl apucă pe Horbotă de revere și-și apropie chipul de-al acestuia.
- Coaja de banană e destinul, pricepeți? Destinul memento mori! Cave ne cadas! Șarpele din umbră! Morcovul! Când ți-e lumea mai dragă, ai căzut pe coaja de banană... poc! trosc! pleoșc!
- Asta înseamnă că vrei să-i ții pe spectatori în tensiune, să sădești în sufletul lor spaima, să le întreții neliniștea?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu