Contextul replicii
[...]
- Cred că v-ați dumirit până acum că toate aceste locuri îi aparțineau contesei Vișina. Ea era stăpâna satului, a castelului, a moșiilor...
- Cred că vă dați seama de primejdia ce-l paște pe Cipollino, și desigur, vă întrebați ce soartă-l așteaptă. Cum vor sfârși toate astea?
- Vor putea să-l ajute prietenii săi pe bietul Cipollino?
- Hruba întunecoasă în care a fost aruncat e în adâncul pământului. Poarta ferecată e încuiată, iar cheia păzită cu strășnicie.
- Da, e vai și amar de sărmanul Cipollino...
- În hruba în care zace nu pătrunde nici un sunet, nici o rază de lumină, doar pe la colțuri se aud șoarecii mișunând prin întuneric. Ce-o fi făcând?
- De data asta ai izbutit să pui mâna pe mine, signor Pătlăgea.
- Dar să nu crezi că m-am speriat și că stau aici vărsând șiroaie de lacrimi.
- Să nu-ți închipui că sunt gata să-ți cer iertare, în genunchi. O, nu! Degeaba te mângâi cu aceste gânduri...
- Vai... un șoarece... a trecut peste piciorul meu. Oh, cât de mulți sunt...
- Aoleu... uite și șobolani... groapa asta neagră e cel mai potrivit loc pentru șobolani și șoareci. Se simt ca la ei acasă.
- Lasă că-i bag eu în sperieți! Îndată o să dea ochii, drăgălașii de ei, cu signora Pisica. Miauuu... miauuu! S-au speriat, au luat-o la goană.
- Prietenii mei mă așteaptă, și-au pus toată nădejdea în mine, iar eu sunt prizonier ca și ei. Cine-i va ajuta? Cine-i va scăpa de aici?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu