Ce era să fac? Altele n-aveam.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:02:31 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și cum de n-ai rămas în slujbă?

- Ministrul a ținut seama de recomandația excelenței voastre și m-a numit imediat ca ajutor la o spițerie.

- Unde, la spitalele armatei?

- Nu, la hergheliile Andaluziei.

- Locul nu era rău, fiindcă, știți, mai vindeam din leacurile de cai și pentru oameni.

- Ești nebun? Puteai să-i omori.

- Ce era să fac? Altele n-aveam.

- Totuși, mi s-a-ntâmplat ca unii să mai scape.

- Și de ce ai lăsat slujba asta?

- Eu am lăsat-o? Ea m-a lăsat!

- Am fost săpat pe lângă cei mari, invidia hidoasă, turbată și crispată...

- Iar ai luat-o cu versurile. Te-am văzut și adineauri că scriai ceva pe genunchi.

- Vedeți, Excelență, din asta mi s-a tras.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu