Ce era să fac? Altele n-aveam.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:31 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și cum de n-ai rămas în slujbă?

- Ministrul a ținut seama de recomandația excelenței voastre și m-a numit imediat ca ajutor la o spițerie.

- Unde, la spitalele armatei?

- Nu, la hergheliile Andaluziei.

- Locul nu era rău, fiindcă, știți, mai vindeam din leacurile de cai și pentru oameni.

- Ești nebun? Puteai să-i omori.

- Ce era să fac? Altele n-aveam.

- Totuși, mi s-a-ntâmplat ca unii să mai scape.

- Și de ce ai lăsat slujba asta?

- Eu am lăsat-o? Ea m-a lăsat!

- Am fost săpat pe lângă cei mari, invidia hidoasă, turbată și crispată...

- Iar ai luat-o cu versurile. Te-am văzut și adineauri că scriai ceva pe genunchi.

- Vedeți, Excelență, din asta mi s-a tras.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

E soția dumitale? Eu te-am crezut bunicul, străbunicul, sau chiar strămoșul ei... Trebuie să fie cel puțin trei generații între dumneaei și dumneata.

Mă adori, nu? Destul, nenorocitule! Îndrăznești să profanezi un sentiment atât de curat ca dragostea?

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

Citat aleatoriu