Poftim, acuma să fiu nevoit să cobor scările, să le urc înapoi, să-mi iasă sufletul.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:06:36 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ce vremuri barbare trăim!

- Mereu înjuri vremurile în care trăim.

- Cum să nu înjur vremurile în care trăim, când au adus cu ele numai neghiobii? Libertatea de gândire, atracția universală, electricitatea, toleranța religioasă, vaccinul, chinina, enciclopedia și piesele astea de teatru...

- Ah, cântecul meu... mi-a căzut jos! Domnule, te rog, fugi repede, să nu mi-l ia vreun trecător.

- Ce dracu, frate, nu ești în stare să ții un lucru în mână, fără să-l scapi?

- Poftim, acuma să fiu nevoit să cobor scările, să le urc înapoi, să-mi iasă sufletul.

- Sunt aici, senora.

- Ia repede biletul și fugi, până nu vine don Bartholo... s-a coborât chiar acum.

- Unde ți-a căzut hârtia? N-o văd nicăieri.

- Caut-o pe lângă zid, trebuie să fie...

- Nu e, o fi luat-o cineva.

- Nu se poate, nu era nimeni pe stradă.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu