Stăruința dumitale mă intrigă.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:39 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Eu stric, că m-am luat după dumneata, să deschid obloanele.

- Dar fii pe pace, asta n-o să se mai întâmple! Să mai poftești aer curat! Senora, hai în casă!

- Au închis. Ia să vedem, Figaro, ce-i cu cântecu ăsta.

- O fi și vreun bilețel? Uite-l... nu-ți spuneam eu?

- Și dobitocul care-o întreba ce-i aia precauțiune zadarnică...

- Stai să citim.

- Stăruința dumitale mă intrigă.

- Imediat ce tutorele meu o să plece de-acasă, cântă pe aria pe care desigur că și dumneata o cunoști, ceva care să-mi destăinuiască numele, rangul și intențiile celui ce pare să se intereseze atâta de nefericita Rozina.

- Acuma am înțeles, în fine, de ce v-ați deghizat.

- Da, dar dacă nu-ți ții gura...

- Eu? Ce interes am să nu mi-o țin? Dimpotrivă...

- Bine, atunci să-ți spun totul.

- O întâmplare mi-a scos în cale, acum șase luni, la Muzeul Prado, o femeie de o rară frumusețe. Ce să ți-o mai descriu... ai văzut-o.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu