Senora, sunteți ultima căreia i-aș face o astfel de mărturisire...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:25 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Din nenorocire, însă, are un cusur care-l împiedică foarte mult.

- Un cusur? Atât de grav? Ești sigur?

- Da... nefericitul e îndrăgostit.

- Și asta numești dumneata cusur?

- Vai, ce vitregă e câteodată soarta!

- Și ți-a spus cumva de cine e îndrăgostit?

- Senora, sunteți ultima căreia i-aș face o astfel de mărturisire...

- Te rog, spune-mi, tânărul ăsta mă interesează mult. Foarte mult.

- E o fată drăgălașă, plină de farmec, frumoasă... ce mai încoace și-ncolo... răpitoare.

- Talie zveltă, mlădioasă, piciorul fin, obraji trandafirii, mâini... o minune! și ce gură, ce dinți, ce ochi!

- Și stă aici, în oraș?

- Ce bine! pentru ruda dumitale.

- Și care-i numele ei?

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu