Rozina, mă duc până jos să-l conduc pe don Bazil.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:27:26 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- O căsătorie nepotrivită, o judecată strâmbă, o favoare care sare-n ochi, toate aceste disonanțe pot fi armonizate numai prin acordul pe care-l dă aurul.

- Am înțeles, m-ai adus unde-ai vrut... poftim banii și să terminăm cu povestea asta.

- Așa mai zic și eu... mâine totul e gata, numai bagă de seamă să nu afle Rozina de pregătirile noastre.

- Nicio grijă!

- Am plecat. Nu e nevoie să mă conduci, doctore.

- Nu e nevoie, dar eu sunt precaut. Vreau să-nchid după dumneata ușa care dă în stradă.

- Rozina, mă duc până jos să-l conduc pe don Bazil.

- Respectele mele, senora!

- Vai, domnule Figaro, m-am speriat! Dar ce, n-ai izbutit să pleci?

- Nici n-am vrut. Și noroc c-am rămas și-am tras cu urechea.

- Așa am aflat că tutorele și profesorul de muzică, siguri că nu-i aude nimeni, au pus la cale căsătoria dv, pe mâine dimineață.

- Căsătoria mea? Cu cine?

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu